Corupția din Politia și Parchetul Constanta!

Așa cum v-am obișnuit , voi continua și azi seria dezvăluirilor. Ii mulțumesc cu aceasta ocazie unui prieten virtual care făcând referire la inspectorul sef al Inspectoratului de Politie Județean Constanta – Mircea Vizitiu , mi-a amintit un apisod dureros din viața mea.

L-am cunoscut pe Mircea Vizitiu in urma cu mulți ani, când un procuror m-a trimis la el pentru a ma ajuta sa primesc protecție întrucât primeam amenințări cu moartea. La acea data Mircea Vizitiu era șeful Poliției Municipiului Constanta. După primele discuții cu comandantul poliției , am fost tentat sa cred ca stau de vorba cu in polițist demn de uniforma pe care o purta. I-am explicat ca un cetățean de etnie rroma ma amenință cu moartea cerându-mi bani sub forma de taxa de protecție si ca ma tem pentru viața și integritatea corporală atât a mea cât și a părinților mei in vârsta. Am rămas plăcut surprins ca in afara de amabilitatea discuției și promptitudinea cu care mi-a primit plângerea și m-a îndrumat in acest sens, mi-a oferit și doi ofițeri de politie care sa ma preia din casa și sa ma conducă la masina pe care evitam sa o țin in fata casei iar seara , la întoarcere sa procedeze in același fel , cel puțin pana la reținerea celui ce ma amenința. Va rog pe dumneavoastră , cei ce ma citiți și ați început sa înțelegeți drama pe care am trăit-o ca cetățean al acestei tari , încercând sa muncesc , sa-mi fac o afacere și sa clădesc ceva in urma mea , sa citiți cu atenție toate documentele pe care le voi atașa și au rolul de a demonstra fiecare cuvânt pe care îl susțin. Zis și făcut , polițiștii m-au protejat cred ca aproape doua săptămâni , pana când au reușit sa-l prindă pe cel ce mă amenința, ghiciți unde? In fata ușii apartamentului in care locuiau părinții mei încercând sa-și duca la îndeplinire amenințările.

Vreau sa subliniez ca nu sunt rasist , ca nu am nimic cu țiganii , ci chiar in decursul vieții mele am avut ocazia sa cunosc oameni super ok de etnie rroma. Ceea ce este însă de notorietate , este ca mulți dintre reprezentații acestei minorități ne fac de râs ca nație nu doar in Romania ci și in afara țării.

La scurt timp după identificarea lui Senol Ibraim și ridicarea lui din fata ușii apartamentului in care locuiau părinții mei in vârsta , aflu ca in dosarul ce îl privea se dispusese măsura neînceperii urmăririi penale. Evident ca am fost revoltat și primul reflex a fost sa îl sunt pe cel ce acum conduce politia constănțeana , adică pe Mircea Vizitiu. Evident ca l-am întrebat  cum a fost posibil ca soluția data sa fie aceea de neîncepere a urmării penale , atât timp cât nu doar ca existau probe audio împotriva respectivului , dar chiar fusese identificat încercând sa-și aducă la îndeplinire amenințările fiind surprins in fata apartamentului  in urma unui apel la 112 dat de părinții mei. Răspunsul lui a fost sec și anume ca l-as fi mințit. Nu am apucat sa deschid gura sa întreb cum dracu as fi putut sa-l mint din moment ce tot ceea ce susținusem in plângere se adeverise, și ca nu pot sa cred ca in soluția de neîncepere a urmăririi penala împotriva lui Senol s-a ținut cont doar de ceea ce acesta probabil declarase , ca Mircea Vizitiu mi-a și închis telefonul in nas. Așadar imi rămăsese soluția sa fac plângere împotriva măsurii , aducând argumentele pe care le voi arata și aici prin fotocopii. Aceasta contestație am adresat-o prim procurorului Stefan Gigi Valentin care in acest moment este procuror general al Parxhetului Curții de Apel Constanta iar la acel moment era prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanta.  Da, este adevărat ca ma cunoșteam cu procurorul Stefan și asta încă de când a venit procuror , plecând de la jandarmi și de când locuia in podul parchetului. Da, este adevărat ca am avut o relație de amicitie cu acesta. Da, este adevărat ca am fost anchetat ca urmare a sesizării DNA-ului de către Adina Florea , ca procurorul Stefan m-ar fi favorizat , însă după cum o sa observați , procurorul Stefan a protejat infractorul alături de polițistul Mircea Vizitiu. Nu am povestit aceste lucruri din respect pentru o relație veche ce am crezut eu ca a fost una de amicitie. Nu m-am formalizat de nerespectarea legii a procurorului Stefan întrucât procurorul Stefan imi susținea in mod constant ca are opoziție de la Adina Florea și nu își poate îndeplini sarcinile de servici. Am sa arat cum, mai târziu chiar mi-a cerut sa nu îl mai vizitez ca se teme sa fie văzut de cineva cu mine și nu cumva sa ii spună Adinei Florea. Probabil ca in acceptiunea ministrului justiției și a Procurorului General al Romanii , cei care au semnat numirea lui Stefan , încălcarea legii cu motiv este o scuza.

Ceea ce a urmat probabil ca va așteptați. Prim Procurorul Stefan a respins contestația mea. Ceea ce aveam sa descopăr ulterior este faptul ca peste câțiva ani am aflat  ca eu as fi vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală in societatea in care Senol Ibraim era administrator , iar eu nu fusesem vreodată nici director , nici asociat , nicidecum administrator și nici măcar angajat al acelei societăți. Adică procurorii au descoperit la mine capacitați paranormale de telepatie și manipulare telepatica , încât am putut nu doar influența (complicitate) ci chiar am luat înfățișarea lui probabil și am furat banii făcând și evaziune fiscală , întrucât sunt acuzat nu doar de complicitate la evaziune fiscală ci sonde săvârșirea in sine a faptei , precum și de infracțiune de participațiune improprie.  LPentru aceste fapte am fost audiat de polițistul Haralambie care acum este procuror la Medgidia , avansat fiind pentru fapte de buna purtare. La fel cum arat și aici pe blog, am depus și la politie documentele din care reiesea nevinovația mea, respectiv inclusiv documentul prim care Senol cumpărase părțile sociale ale societății însă pe nimeni nu a interesat adevarul. Au ținut in loc dosarul cerându-mi șpăgi iar când am refuzat sa dau m-au arestat așa cum bine știți , pentru fapte imaginare. Aceasta stare de fapt reiese nu doar din documentele pe care le arat acum aici , dar chiar și când a fost audiat in instanța , Senol Ibraim a recunoscut ca m-a amenințat cu moartea.

Nu doresc sa fac speculații , însă acum imi pun inevitabil câteva întrebări de bun simt :

  1. Amenințările lui Senol Ibraim oare nu au fost înscenări ?
  2. Polițistul Mircea Vizitiu l-a scos basma curată pe Senol Ibraim pentru ca a primit șpaga de la el, sau pentru ca i-a cerut Adina Florea fiind săgeata lor prin care ulterior mi-au înscenat dosarul de evaziune fiscală ?
  3. Inspectorul sef Mircea Vizitiu are calitatea morala de a conduce un inspectorat, in aceste condiții ?

Pe cine nu lași sa moara, nu te lasă sa trăiești 

In primul rand , la sugestia unor apropiați , am modificat blogul in sensul de a conține cu totul numele meu. Pe de alta parte , tot la sugestia unora voi încerca sa fiu mai scurt in speranța de a nu obosi cititorul.

După ce scap de circul cu cladirea și primesc condamnarea cu suspendare , imi propun sa uit cu totul de acea lume in care m-am învârtit atâția ani și sa imi văd mai departe de drumul meu in viața. Așa se face ca atunci când m-am reîntâlnit cu Vasile Draghici după mulți ani am refuzat sa port o lupta cu cei care ma nedreptățisera. Nu aveam de unde sa știu ca poate era o discuție in treacăt sau o provocare sa vadă ce gândesc , însă atunci când mi-a propus sa „fac ceva” pentru raul pe care mi-l facusera , am refuzat. Atunci l-am auzit pe Vasile pentru prima oară ca ar fi fost dispus sa dea intr-un coleg. Întâlnirea a avut loc de data aceasta in birou lui din sediul nou al Parchetului Curții de Apel Constanta la camera 36 unde el m-a apostrofat ca o „atitudine lașă ca a mea” nu ar fi una benefică și ca la câte știu eu despre Deliorga și despre Florea ar trebui sa nu stau cu mâinile in sân mai ales ca se oferea sa ma susțină. Asa cum am spus, am refuzat și i-am explicat ca doresc liniște.

Ulterior mi s-au înscenat diferite dosare , ba ca un șofer pe care îl avusesem la un moment dat a devenit din victima , călău ( trimis fiind după marfa , a fost sechestrat de niște crescători de animale ca a îndrăznit sa refuze sa achiziționeze animale bolnave. Iar când a venit Politia a găsit nustiu ce ștampilei asupra lui, iar infracțiunea cica o comisesem eu) ,ba o plângere a unui cetățean bine intenționat ,… Așa am ajuns sa port discuțiile filmate cu procurorii Dragomir și Balaican. Acești procurori urmau sa ii duca șpaga lui Adina Florea pentru a fi lăsat in pace. Cum soluțiile in dosarele înscenate întârziau sa apara , am pus și eu piciorul pe frâna la banii ceruți de ei. Pentru ca am îndrăznit sa fac acest lucru , in anul 2013 mi s-a înscenat un alt dosar. Întâi se prezintă la societatea condusă la acea vreme de fosta sotie ,  doctorul Licarete ( medicul veterinar care răspundea de societate ) împreuna cu șeful sau, un dr. de etnie turca al cărui nume nu mi-l amintesc acum și care invocând nerespectarea unor norme pentru abatoare cu toate ca eram carmangerie , imi ridica autorizația.

Mai exact lucrurile se petrec cam așa : spațiul era inchiriat de la Andreea Serban , care ne ținea și contabilitatea societății , sotia lui Dragos Serban ofițer de politie economică. Prostia a pornit atunci când am cedat presiunilor lui Dragos Serban in calitatea sa de polițist care m-a determinat sa colaborez cu sotia lui ca sa fie bine sa nu fie rău. Dupa ce am semnat contractul pe cinci ani și după ce au fost făcute investiții de cca 100.000 RON , Andrea Serban ma anunța intrând netvoasa intr-o zi in birou ca trebuie sa părăsesc sediul. Aceasta reacție a avut-o in birou, cu martori și cu toate ca i se plătiseră chiria și utilitățile pana atunci. Așa se face ca un vecin și tot chiriaș al ei, după ce a sărit de câteva ori la bătaie și a blocat accesul mașinilor in unitate ca sa nu mai poate fi făcută aprovizionarea , a făcut o reclamație la Direcția Sanitar Veterinara ca „o societate ce funcționează la câțiva metri de ghena de gunoi nu are autorizație”. Așa suna și un articol comandat de ei in presa. Așa se face ca DSV in loc sa-i dea răspuns nesanatosului ca societatea AVEA AUTORIZAȚIE , autorizație obținută cu doar câteva luni in urma , se deplasează și RIDICA AUTORIZAȚIA ca lucrurile sa devină in concordanța cu situația dorita. In conformitate cu drepturile legale am contestat in contencios administrativ atât amenda cât și ulterior suspendarea autorizației. Spun ulterior pentru ca nimeni nu ne adusese la cunoștința ridicarea autorizației. Odată bifata acțiunea DSV, la cca o săptămâna se deplasează la societate un echipaj al Gărzii Finanicare ca urmare a unei sesizări ca societatea funcționează fără drept. Am adus la cunoștința comisarilor Gărzii Financiare ca procesul verbal fusese contestat însă aceștia au spus ca pe ei nu ii interesează decât ordinul de serviciu primit. Totodata era pregătit și un mandat de percheziție pentru Politia economică care sub inscenarea ca nu ar fi fost promiți comisarii in control, deși exista proces verbal încheiat in ziua când nu ar fi fost primiți, care este pus in executare iar activitatea societății este blocată timp de 3 sau 4 zile …cu jandarmi care au păzit intrările zi și noapte de parca ar fi găsit droguri. In acea săptămâna societatea a înregistrat pierderi de cca 400.000 RON.

Partea interesantă face ca la acea percheziție sa se găsească un hard extern in care erau înregistrate multe din șpăgile pretinse de ei. Însă despre asta va voi vorbi in următoarele episoade

Greseli educative

   Cu toate ca am avut inspirația sa dezvolt o afacere atât de complexa , aveam totuși o vârsta frageda care prin lipsa de experiență, m-a împiedicat sa observ unele pericole ce pândeau după colț. M-am concentrat prea mult pe dezvoltarea afacerii și mi-a scăpat din vedere ca angajații se organizează in haite și in scurt timp vor ajunge sa fure mai mult decât pot produce eu. Alergam mult prin țara , sa ma asigur de materia prima pentru a nu ma face de ras fata de clienti , pe Valea Prahovei unde puteam îmbina plăcutul cu utilul ținând legătura cu clientii …ca doar aveam 20 și ceva de ani. Ah ce vremuri… Cu toate ca alți adolescenți de vârsta mea stăteau prin discoteci sau cluburi cu bani de la tati și de la mami, eu la vremea respectiva imi câștigam proprii bani prin munca. Asta nu înseamnă ca nu aveam și dezamăgiri. Imi amintesc cum fostul procuror general adjunct , Vasile Draghici ma cheamă intr-o zi in biroul lui de la Parchetul Curții de Apel Constanta – care la vremea respectiva era pe bulevardul Mircea , sa imi ceara niște produse pentru niște colegi ce urmau sa vina la mare. Vazandu-ma foarte cătrănit m-a întrebat ce s-a întâmplat iar eu i-am răspuns ca am mulți bani de incasat de la hotelul Palace din Sinaia. Acesta după ce m-a ascultat , mi-a spus ca in weekend va veni la mare și procurorul sef al Parchetului Judecătoriei Sinaia , pe numele lui George Muscalu. Da, da… ați citit bine, este același George Muscalu care pana de curând a fost vicepreședinte CSM. Mi-a explicat ca este prietenul și colegul lui de facultate și ca dacă tot m-a rugat sa sponsorizez masa, sa imi fac timp sa beau și eu un șpriț cu ei și sa ma ajute. I-am urmat sfatul și așa l-am cunoscut pe cel ce va ajunge un magistrat de frunte al României. Am păstrat relația , ne vedeam in mod constant la Sinaia sau când venea la mare alături de colegii lor. O sa ziceți ca am avut avantaje. Poate am avut , dar nu doar ca nu le-am cerut eu, dar modul in care am ajuns sa îl cunosc cred ca a fost unul de bun simt. Iar faptul ca cineva s-a considerat dator sa imi facă aceasta propunere spune multe. Marele meu defect in viața , a fost ca nu am știut sa refuz sa ajut pe cineva , mai ales atunci când am putut. Iar dacă mi s-a cerut ceva , sa știți ca am avut ocazia sa aud și alternativa negativă in care nu as da ceea ce mi s-a cerut. In schimb, voi face un salt in timp și va voi mărturisi ca prin 2015 am făcut o sesizare la CSM și am mers sa o depun personal. Sa nu va Imaginați ca dl Muscalu m-a primit. Cu toate ca produsele mele au fost apreciate atunci când aveau loc protocoale la Sinaia, cu toate ca sunt convins ca aceleași produse din pește au fost apreciate și de șefii domniei sale de ulterior l-au promovat in funcțiile înalte pe care a ajuns sa le dețină , totusi , atunci când nu am mai avut posibilitatea sa mai achit „taxa de protecție ” , am fost aruncat la coșul de gunoi cu toate drepturile mele cetățenești cu tot.
Nu vreau sa plictisesc prea tare cu detalii din categoria lecțiilor de viața , așa ca voi continua mai departe cu biografia mea. Nu ma înțelegeți greșit. Nu imi plâng de mila. Nu sunt nostalgic. Vreau doar ca lumea sa ma cunoască exact așa cum am fost și cum sunt și nu așa cum am fost „vopsit” de cei supărați ca nu am mai putut sa plătesc taxa de protecție impusă. Întrucât furturile erau enorme , iar domnii procurori , comisari , medici veterinari și alte categorii de funcționari publici nu știau decât sa se înghesuie la cerut , am ajuns in imposibilitate de plata iar D. R. Company a ajuns in faliment. Clădirea fabricii era girata la Banca Românească pentru un credit iar creditul a devenit scadent. In urma negocierilor cu banca și pentru ca pana la acel moment fusesem un client mare pentru ei , mi s-a oferit posibilitatea sa imi găsesc singur cumpărătorul cu condiția ca debitul restant sa fie acoperit. La scurt timp am fost căutat de S. C Building’s Star al care-i patron era dl. Marin Pantelimon. Arat ca aceasta firma avea unul din punctele de lucru in imediata vecinătate a clădirii cu pricina. Iar in urma cu vreo doi ani , mai fusesem întrebat dacă nu o vând însă refuzasem. Surprinzător dl. Pantelimon era foarte bine pus la punct cu detaliile însă nu am dat atenție acestui aspect. Întrucât negocierile se purtau in luna Decembrie iar primăriile nu mai lucrau , nu am putut scoate certificat fiscal pentru actul de vânzare-cumparate de la notar și cum banca ar fi înregistrat un credit neperformant dacă se trecea in anul următor , am dorit – din onoare si respect pentru colaborarea îndelungată – sa găsim o soluție. Așa s-a născut antecontractul notarial tripartit ce presupunea plata a unei sume in luna Decembrie , iar undeva prin luna Februarie a anului următor sa se achite și restul sumei. Nu intru in detalii tehnice cum Pantelimon a crezut in prostia lui ca poate păcăli banca sa semneze fără mine , ci spun simplu ca la expirarea termenului contractual , Building’s Star nu achitase integral suma din contract. După cum poate mulți dintre voi cunosc , contractele imobiliare sunt tip și prevăd ca dacă cumpărătorul nu achita integral suma stabilită pana la o anumită data, pierde avansul. Așa era și la noi. L-am notificat pe dl. Pantelimon sa achite suma restanta însă acesta nu a răspuns. Fac mențiunea ca odată data depașită , aveam dreptul legal asumat prin semnătura de Building’s Star sa reziliez vânzarea și sa vând altcuiva. Sau sa păstrez eu clădirea dacă bineînțeles onoram datoria fata de banca. Din onoare nu am reziliat contractul imediat și așa cum am arătat , am insistat ca Building’s Star sa achite datoria și sa nu piardă banii. Aceasta notificare a fost trimisa prin posta cu confirmare de primire. Văzând ca nu vine nicio reacție din partea lor , am făcut o adresa către banca prin care le ceream să-mi comunice ce suma se plătise pana la acel moment. Cu răspunsul de la banca , cu contractul din care reiesea exact suma ce trebuia achitata și cu factura semnată și ștampilată deasemena de ei (mai târziu in instanța au negat ca ar fi existat o factura) am mers la notariat unde am certificat faptul ca Building’s Star nu își onorase obligațiile contractuale. Nici după acest moment nu am reziliat contractul , ci am mai așteptat puțin banii. La aproximativ o luna după exprimarea datei limita din contract , am trimis o adresa prin care ii anunțam ca denunț unilateral contractul in baza articolului „x” din contract. Abia atunci au reacționat , au început sa amenințe , numai ca eu găsisem un alt cumpărător de buna credință. E drept ca după definitivarea vânzării , Building’s Star a achitat și o alta parte din banii restanti, dar nici acum întreaga suma , însă nu ma puteam juca de-a alba neagra cu noul cumpărător întrucât acesta ma putea acuza la rândul sau de înșelăciune. Între timp societatea a intrat in lichidare iar administrarea societății a preluat-o surprinzător Fanica Constantin prin Fair&Full Consulting , membra a lojei de femei a Masoneriei Romane sub oblăduirea Elveției dacă nu ma înșel. Din aceeași loja fac parte și alți magistrați femei însă nu voi intra in detalii cu aceasta ocazie. Arat doar ca eu nu am mai avut posibilitatea sa returnez banii din moment ce administrarea societății nu mai era făcută de către mine iar instanța putea obliga SOCIETATEA sa o facă , societate administrata la acel moment de Fair&Full Consulting. Însă conform contextului asumat cumpărătorul oricum pierdea avansul plătit.
Așa m-am ales cu un dosar penal , in care Fair&Full Consulting a încercat sa ma înnegrească cât a putut , cel puțin pana in momentul in care avocatul meu a cerut instanței sa constate ca dacă cumva eu aș fi săvârșit vreo infracțiune , o puteam face doar in solidar cu societatea , ori cum societatea era administrata de lichidator , sa se constate și răspunderea lor. Atunci brusc lucrurile s-au relaxat o perioada. Însă au fost mușamalizate definitiv când expertul a mințit in expertiza arătând vinovăția mea , iar când am dorit sa contest acea expertiza , avocatul de la acea vreme a refuzat sa depună in instanța contestația făcută de mine la expertiza , fără viza Fair&Full Consulting , iar Fanica Constantin a refuzat sa pună ștampila.
In fine, in prima faza plângerea lui Building’s Star a fost clasata de Parchetul Judecătoriei Constanta , iar ulterior in urma contestării soluției procurorului , soluția a fost infirmata și dosarul mutat la Parchetul Tribunalului. Odată ajuns acolo , am mers sa discut cu o procuroare pe care o cunoșteam și știind ca este prietena cu Adina Florea care era prim procuror al Parchetului Tribunalui , i-am cerut sa discute ele , ca între fete și sa preia dosarul având in vedere ca deja cunoștea detaliile chinurilor mele de a rezolva situația cu banca. Imi amintesc ca am așteptat-o in birou cca o ora pe acea procuroare , iar când a revenit era albă ca varul. Mi-a spus atât : „Adina va lucra personal dosarul. Dacă nu ma crezi , discuta și tu cu ea ca doar va cunoașteti”. Atunci am mers la Adina Florea , care m-a primit și am discutat cca 15 min. Politicos i-am spus ca poate nu cunoaște încă dosarul și am încercat sa-i explic , însă aceasta mi-a tăiat-o scurt :”da-i clădirea!” Eu încerc din nou sa ii explic ca nu puteam sa dau cuiva o clădire pe care nu o plătise , cu atât mai puțin sa o mai dau după ce o vândusem altcuiva. Adina Florea mi-o taie din nou la fel de dur :”nu ma lua pe mine cu din astea. Da-i clădirea sau faci pușcărie „. Atunci făcând eforturi sa fiu politicos , i-am spus ca voi reveni cu documente care să-mi demonstreze nevinovația , însă nu m-a mai primit vreodată. Am încercat sa iau legătura cu Cristian Deliorga , amantul ei și cel care fusese prim procuror la Parchetul Tribunalului înaintea ei și cel care la acea vreme ajunsese vicepreședinte CSM. Acest om imi pretinsese ani la rand șpăgi in produse și bani , pretenții pe care le onorasem „la clește”. A evitat sa stea de vorba cu mine , însă mi-a transmis printr-un intermediar ca primise 20.000€ de la Pantelimon și ma întreba care ar fi contra-oferta mea. Eu am luat foc , am făcut un semn obscen și am încheiat brusc dialogul cu acea persoana. Pentru a nu va plictisi , voi reveni ulterior cu detalii asupra relației mele cu Deliorga Cristian și Adina Florea in principal dar și cu ceilalți procurori
Arat doar ca refuzul meu de a ceda clădirea a reprezentat declarația de război dintre mine și clanul lor, ca din acel moment am devenit ținta presei care a început sa fabrice minciuni despre mine și evident scopul lor de a ma baga la pușcărie Surprinzător , am fost achitat de Curtea de Apel Constanta , însă Înaltă Curte , după câteva amânări , m-a condamnat definitv la pedeapsa cu suspendare la influența lui Deliorga Cristian care la acel moment era vicepreședinte CSM.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Top